Site menu:

Articole recente

Categorii

Arhive

Apologetica

Dialog

Discutii

Legaturi

Prieteni

Pro-familie

Resurse

Site-uri catolice

Teologie

Site search

Cine este online

2 vizitatori online acum
1 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Powered by Harti vizitatori

Vizualizări top

Comentarii recente

Categorii

decembrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Imaculata Concepţie şi Biserica Ortodoxă

Număr de vizionări :2952

de Arhimandrit Lev Gillet

(introducere, traducere şi prelucrare de Tonny-Leonard Farauanu)

Mulţi teologi ortodocşi actuali critică cu vehemenţă dogma Neprihănitei Zămisliri (Imaculata Concepţie) promulgată de Biserica Catolică în 1854. Acest articol (în majoritate tradus şi prelucrat din articolul Pr. Lev Gillet[i] intitulat „The Immaculate Conception and the Orthodox Church” în Chrysostom, Spring 1983) vrea să arate clar că mulţi teologi ortodocşi, unii dintre ei consideraţi „stâlpi ai ortodoxiei” – precum Sf. Grigorie Palamas, patriarhul Fotie – au apărat fără ocolişuri această dogma, deşi uneori ei nu au formulat-o în termenii folosiţi de papa Pius al IX-lea. Teologii ortodocşi au început să critice aproape în unanimitate această dogmă abia după epistola patriarhului ecumenic Antimus VII din 1895, aceasta venind ca răspuns la enciclica Piaeclara Gratulationis a papei Leon XIII. Oricum, această epistolă are o importanţă doctrinară limitată – nu este infailibilă şi nici disciplina ecleziastică ortodoxă nu impune credinţa în învăţătura ei ca o obligaţie în conştiinţă. Vom trece aşadar la subiect, începând prin a cita pe teologii ortodocşi eminenţi de origine greacă care au crezut şi predicat „Imaculata Concepţie” (or, în alţi termeni, „Neprihănita Zămislire”). Vom enumera şi pe câţiva dintre teologii ortodocşi greci semnificativi care s-au opus acestei doctrine, după care vom continua cu o analiză a poziţiei Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de „Imaculata Concepţie”. Vom încheia cu concluziile aceluiaşi părinte Lev, concluzii care credem că sunt pe deplin îndreptăţite.

  1. Patriarhul Fotie (al Constantinopolului) – În prima sa omilie despre Bunavestire, el spune ca Maria a fost sfinţită „ek Bréphous”. Acest termen nu este uşor de tradus: înţelesul primar al cuvântului Bréphous este de „copil în starea de embrion”. „Ek” înseamnă origine sau punct de plecare (a se vedea întreaga discuţie în jurul problemei Filioque pe marginea textului din Ioan 15: 26 – ek-poreuetai). De aceea fraza citată pare să spună nu că Maria a fost sfinţită în starea embrionară, adică în timpul existenţei ei în pântecele mamei, ci că ea a fost sfinţită din momentul existenţei ei ca şi embrion, chiar din primul moment al formării ei – de aceea, din momentul conceperii ei (ca să folosim corespondentul terminologic teologic latin).[ii]
  2. Monahul Theognostes – Un oponent contemporan al lui Fotie (erau destui la acea vreme) a scris într-o omilie pentru sărbătoare Adormirii Maicii Domnului că Maria a fost concepută printr-o acţiune sfinţitoare „ex arches” – de la început. Pare plauzibil aici că acest ex arches corespunde exact cu „in primo instanti” al teologiei Romane.[iii]
  3. Sf. Eutimie (patriarh al Constantinopolului † 917) – în cursul unei omilii despre conceperea Sfintei Ana (mai precis, despre conceperea Mariei de către Ana şi Ioachim) a spus că precis în această zi (touto semerou) Tatăl a pregătit un chivot [tabernacol] pentru Fiul Său, şi că acest chivot a fost „cu totul sfinţit” (kathagiazei). Similitudinea cu doctrina „in primo instanti conceptionis” este evidentă.[iv]
  4. Sf. Grigorie Palama (Arhiepiscop al Tesalonicului şi doctor al isihasmului, † 1360) – În cele 65 de omilii Mariologice publicate, el dezvoltă o teorie cu totul originală despre sfinţirea ei [a Mariei]. Pe de o parte, Palama nu foloseşte formula „imaculata concepţie” pentru că el crede că Maria a fost sfinţită cu mult înainte de „primus instans conceptionis”, şi pe de altă parte el afirmă la fel de categoric ca şi oricare teolog Roman [catolic] că Maria nu a fost niciodată, în nici un moment întinată de pata păcatului originar. Soluţia lui Palama la această problemă – soluţie al cărei suporter a fost din câte ştim noi singurul – este că Dumnezeu a purificat în mod progresiv pe toţi strămoşii Mariei, unul după altul şi pe fiecare într-o măsură mai mare decât pe predecesorul său astfel încât la sfârşit (eis telos) Maria a putut să crească dintr-o rădăcină cu totul purificată, ca şi o tulpină nepătată „la limita dintre creat şi increat”.[v]
  5. Împăratul Manuel II Paleologul († 1425) – El a rostit de asemenea o omilie despre Adormirea Maicii Domnului, în care afirmă în termeni foarte precişi sfinţirea Mariei in primo instanti. El spune că Maria a fost plină de har „din momentul conceperii ei” şi că „imediat ce ea a început să existe  . . . nu a fost un  moment în care Iisus să nu fie unit cu ea”. Se cuvine să amintim că Manuel nu a fost doar un amator în teologie. El a scris destul de mult despre purcederea Duhului Sfânt şi a luat parte la dezbaterile doctrinare în timpul călătoriilor lui în Vest. De aceea oricine poate să-l considere ca şi un reprezentant calificat al teologiei bizantine al timpului său.[vi]
  6. Patriarhul Gheorghe Scholarios (ultimul patriarh al Imperiului Bizantin, † 1456) – Şi el a lăsat o omilie despre Adormirea Maicii Domnului şi o afirmaţie explicită a Imaculatei Concepţii. El spune că Maria a fost „cu totul curată din primul moment al existenţei ei [gegne theion euthus]”.[vii]
  7. Patriarhul Chiril Lukaris (al Constantinopolului, † 1638) – Este ciudat ca cea mai precisă afirmare greacă a Imaculatei Concepţii să vină din partea celui mai anti-latin dintre patriarhii Constantinopolului. El de asemenea are o omilie despre Adormirea Maicii Domnului, în care spune că Maria „a fost întru totul sfinţită din primul moment al conceperii ei [ole egiasmene ‘en aute te sullepsei] . . . când trupul ei a fost format şi când sufletul ei a fost unit cu trupul”. Mai departe el scrie: „În ceea ce o priveşte pe Panaghia [Preasfânta], cine este acela care nu ştie că ea este pură şi imaculată, că ea a fost un instrument nepătat, sfinţită în conceperea şi naşterea ei, aşa cu se cuvine aceleia care trebuie să cuprindă pe Cel necuprins?”[viii]
  8. Patriarhul Gerasimo (al Alexandriei, † 1636) – După Cronica grecului Hypsilantis, el a învăţat că Theotokos [Născătoarea de Dumnezeu] nu a fost supusă păcatului primului nostru părinte [ouk ‘npekeito to propatopiko ‘amartemati]. De asemenea, un manual de teologie dogmatică din aceeaşi perioadă scris de Nicholas Coursoulas ( 1652) declara că „sufletul Sfintei Fecioare a fost cruţat de pata păcatului originar din primul moment al creării lui de către Dumnezeu şi al unirii lui cu trupul.”[ix]

Dintre teologii greci care s-au opus doctrinei Imaculatei Concepţii amintim pe: Damaschin Studitul (sec. XVI), Mitrophanes Christopoulos (Patriarh al Alexandriei) şi Dositei (Patriarh al Ierusalimului, sec. XVII). Ei au învăţat că Maria a fost sfinţită în pântecel mamei ei. Nicephorus Gallistus (sec. XIV) şi Aghioritul (sec. XVIII) au învăţat că Maria a fost curăţată de păcatul originar în momentul Buneivestiri. Oricum, opiniile care le-am citat mai sus în favoarea Imaculatei Concepţii nu sunt mai puţin eminente sau mai puţin calificate (întrucât ele aparţin unor teologi şi sfinţi ortodocşi de renume). De aceea poate, în 1895, imediat după proclamarea dogmei de către papa Pius al IX-lea, profesorul atenian Christofer Damalas a fost în stare să declare: „Noi am ţinut şi învăţat întotdeauna această doctrină. Acest punct este prea sacru ca să provoace certuri şi nu are nevoie de delegaţie de la Roma.”[x]

Atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de „Imaculata Concepţie”

1. Sf. Dmitri (mitropolit al Rostovului – sec. XVII) – Orice student teolog rus ştie că Sf. Dmitri a sprijinit teoria latină asupra epiclezei [epiklesis];[xi] însă tinerii ruşi sunt înclinaţi să considere cazul lui Dmitri ca şi o excepţie regretabilă, o anomalie. Dacă ei ar şti istoria teologiei ruse puţin mai bine ar şti de asemenea că din evul mediu până în secolul al XVII-lea întreaga Biserica Rusă a acceptat credinţa în Imaculata Concepţie.[xii]

2. Academia din Kiev (Petru Moghila, Ştefan Gavorski şi alţii) – Ei au învăţat doctrina Imaculatei Concepţii chiar în termenii teologiei latine. O fraternitate a Imaculatei Concepţii a fost stabilită la Polotsk în 1651 (cu 200 de ani înainte ca Roma să proclame doctrina ca dogmă). Membrii ortodocşi ai fraternităţii au promis să cinstească Imaculate Concepţie a Mariei în toate zilele vieţii lor. În 1666 Conciliul din Moscova a aprobat cartea lui Simeon Polotsky numită „Bagheta Direcţiei[xiii] în care el spunea: „Maria a fost cruţată de păcatul originar din momentul conceperii ei.”[xiv] Toate acestea nu pot fi explicate prin influenţa latinistă poloneză, întrucât am arătat că s-a scris mult în aceeaşi sens şi în estul grec. Când, ca urmare a altor influenţe greceşti, au fost lansate atacuri în Moscova împotriva doctrinei Imaculatei Concepţii, a fost făcut un protest de către Vechii Credincioşi – o sectă separată de Biserica oficială pe motivul fidelităţii lor faţă de anumite rituri vechi. Din nou, în 1841, Vechii Credincioşi au afirmat într-o declaraţie oficială că „Maria nu a avut parte de păcatul originar.”[xv] Pentru toţi aceia care ştiu cât de profund sunt ataşaţi Vechii Credincioşi de cele mai vechi credinţe şi tradiţii, mărturia lor are o semnificaţie deosebită.

3. Arhimandritul Antonie Amfitheatroff – Manualul său de „Teologie Dogmatică”, aprobat de Sfântul Sinod ca şi manual pentru seminarii, reproduce curioasa teorie a Sf. Grigorie Palama a purificării progresive a strămoşilor Mariei (vide supra), care proclamă scutirea Mariei de păcatul originar. În cele din urmă, ar trebui să amintim că definiţia romană din 1854 nu a fost atacată de cei mai reprezentativi teologi ai timpului, Mitropolitul Filaret al Moscovei şi Macarie Bulgakov.

Abia în 1881 a apărut prima scriere importantă în literatura rusă care se opunea dogmei Imaculatei Concepţii. Aceasta a fost scrisă de profesorul A. Lebedev al Moscovei, care susţinea ideea că Fecioara a fost cu totul purificată de păcatul originar pe Golgota.[xvi] În 1884 Sfântul Sinod a inclus problema Imaculatei Concepţii în categoria polemică, adică a teologiei anti-latine. De atunci încoace teologia rusă oficială s-a opus în mod unanim doctrinei Imaculatei Concepţii.

Această atitudine a ruşilor a fost întărită de o frecventă confuzie a Imaculatei Concepţii a Mariei cu naşterea feciorelnică a lui Christos. Această confuzie poate fi întâlnită nu doar la oameni ignoranţi, ci şi la mulţi teologi şi episcopi.[xvii] În 1898, episcopul Augustin, autor al unei „Teologii Fundamentale”, a tradus Imaculata Concepţie prin „conceptio sine semine.” Mai târziu, Mitropolitul Antonie (pe atunci Arhiepiscop de Volkynia), a scris împotriva „necuviincioasei erezii a imaculatei şi feciorelnicei concepţii a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Ioachim şi Ana.” Un teolog al Vechilor Credincioşi, A. Morozov, a fost acela care a trebuit să atragă atenţia arhiepiscopului că nu ştia despre ce vorbeşte.[xviii]

Concluzii:

  1. Imaculata Concepţie a Mariei nu este o dogmă definită în Biserica Ortodoxă;
  2. Oricine poate spune că începând cu prima parte a secolului XIX majoritatea credincioşilor şi teologilor ortodocşi s-au împotrivit acestei doctrine;
  3. Totuşi, este imposibil să se spună că din punct de vedere ortodox doctrina Imaculatei Concepţii constituie o erezie, pentru că d.p.d.v. canonic nu a fost niciodată definită în acest fel de vreun conciliu ecumenic şi de fapt nu s-a întâlnit niciodată cu dezaprobarea a unui consens de opinie universal şi neschimbat;
  4. Există un şir constant de autorităţi ortodoxe eminente care au învăţat doctrina Imaculatei Concepţii (vide supra);
  5. De aceea doctrina Imaculatei Concepţii are toate drepturile de a exista în Biserica Ortodoxă ca şi opinie a unei şcoli sau ca şi teologumenă personală bazată pe o tradiţie demnă de respect;
  6. Prin urmare definiţia dogmatică a Bisericii Romane din 1854 nu constituie un obstacol al reunirii Bisericilor Orientale şi Apusene;
  7. Părerea mea[xix] este că doctrina Imaculatei Concepţii nu numai că nu contrazice nici o dogmă ortodoxă, ci chiar este o dezvoltare necesară şi logică a întregii credinţe ortodoxe.

Ca să încheiem cu un citat dintr-un sfânt foarte mult apreciat în Biserica Ortodoxă, Nicolae Cabasilas (sec. XIV), „Ea [Maria] este cu adevărat primul om, prima şi singura fiinţă în care s-a manifestat plinătatea naturii umane.”[xx]


[i] Un arhimandrit ortodox care a scris articolul menţionat în anul 1954, la aniversarea celor o sută de ani de la promulgarea dogmei în discuţie, cu intenţia de a-l publica în ECQ (Eastern Churches Quarterly Study Circle) la Londra. El l-a înmânat editorului Dom Bede Winslow, care însă nu l-a publicat în întregime ci doar l-a menţionat în editorialul său din numărul de iarnă 1954-55 (volumul X, No. 8), neamintind numele autorului (descriindu-l doar ca „un preot ortodox”). Până la urmă articolul ajunge publicat în revista amintită în text.

[ii] Photius, homil. I in Annunt., în colecţia Sfântului Aristarchis, Photiou logoi kai ‘omiliai, Constantinopol 1901, t. II, p. 236.

[iii] Theognostes, hom. in fest. Dormitionis, Cod. 763 al Bibliotecii Naţionale din Paris, fol. 80 v0.

[iv] Euthymius, hom. in concept. S. Annae, Cod. laudianus 69 al Bibliotecii Bodleiene, fol. 122-126.

[v] Photius, In Praesentat. Deiparae, în colecţia lui Sofoclis Grigoriou tou Palama ‘omiliai kb’, Atena 1861.

[vi] Manuel Paleologus, orat. In Dormit. , Vatic. Graecus 1619. O traducere latină poate fi găsită în Migne P.G. t. CLVI, 91-108.

[vii] Scholarios, hom. in Dormit., Cod. Grec 1294 al Bibliotecii Naţionale din Paris, fol. 139 v0.

[viii] Lukaris, hom. in Dormit., Cod. 263 din Metochionul Sfântului Mormânt în Constantinopol, fol. 612-613, şi hom. in Nativ., Cod. 39 din Metochion, fol. 93.

[ix] Hypsilantis, Ta meta ten ‘alosin, Constantinopol, 1870, p. 131. Coursoulas, Synopsis ten ieras Theologias, Zante, 1862, vol. I, pp. 336-342.

[x] Citat de Frederic George Lee, în The sinless conception of the Mother of God, Londra, 1891, p. 58.

[xi] Vezi Chliapkin, Sf. Dmitri şi timpurile sale (în rusă), în Zapiski al Facultăţii de Istorie şi Filologie a Universităţii din St. Petersberg, t. XXIV, 1891, în mod special pp. 190-193.

[xii] Vezi J. Gagarin, L’Eglise russe et l’Imaculée Conception, Paris, 1876.

[xiii] Engl. „The Rod of Direction.”

[xiv] Vezi Makarz Bulgakov, Istoria Bisericii Ruse (în rusă) 1890, t. XII, p. 681. Despre frăţia din Polotsk vezi articolul lui Golubiev, în Trudv al Academiei din Kiev, noiembrie 1904, pp. 164-167.

[xv] Vezi N. Subbotin, Istoria ierarhiei din Brelo-Krinitza (în rusă), Moscova, 1874, t. I, p. XLII din Prefaţă.

[xvi] Un articol de M. Jugie, Le dogme de l’Immaculée Conception d’après un théologien russe, în Echos d’Orient, 1920, t. XX, p. 22, oferă o analiză a monografiei lui Lebedev.

[xvii] Chiar în România, un exemplu contemporan este vestitul Pr. Arhimandrit Ilie Cleopa, care a înţeles doctrina Imaculatei Concepţii în acelaşi mod eronat (a se vedea de exemplu seria „Ne vorbeşte Părintele Cleopa” – referinţa exactă nu îmi este accesibilă acum) – nota traducătorului.

[xviii] „Scrisoarea Arhiepiscopului Antonie al Volkinia către Vechii Credincioşi”, în organul Sfântului Sinod Rus, Noutăţile Bisericeşti din 10 martie 1912, p. 399. Replica lui Morozov este conţinută în acelaşi periodic, în numarul din 14 iulie 1912, pp. 1143-1150.

[xix] Aici este vorba de părerea Pr. Gillet.

[xx] Hom. in Nativ. B. Mariae, Cod. Grec 1213 al Bibliotecii Naţionale din Paris, fol. 3, r0.

GD Star Rating
a WordPress rating system
GD Star Rating
a WordPress rating system
Imaculata Concepţie şi Biserica Ortodoxă, 10.0 out of 10 based on 2 ratings

Write a comment





*

2 vizitatori online acum
1 vizitatori, 1 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 2 la 01:59 pm EET
Aceasta luna: 2 la 12-01-2014 01:59 pm EET
Acest an: 15 la 03-03-2014 01:18 pm EET
Din toate timpurile: 33 la 12-14-2013 12:31 am EET